In noaptea aceasta te-am visat. O melancolie dulce, usoara, abia sesizabila m-a cuprins. Nu mai stiam unde eram si ce faceam. Eram noi doi, asa precum era cindva. Era o lume creata de doi vesnic indragostiti, de doi romantici incurabili, de doua suflete indragostite. Era o melodie cintata de un batrin si renumit artisit - cintecul vesniciei pretinse, un sentiment pierdut. Era o durere ce strapunge inima si nu mai lasa loc de altceva decit un regret ce te face sa pierzi perceptia realitatii fara de tine, un plins inabusit ce te face sa tresari in mijlocul noptii...Cit de mult ma durea si ma doare. Vorba cintecului "Imi e dor si doare".
Dar era si o fericire de a te revedea - da a-ti putea cinta melodia dragostei noastre, de a iti vorbi si de a te simti atit de aproape, atit de fericita impreuna cu mine, de a iti citi in ochi placerea ascunsa de a ma revedea. Era si un sarut, un sarut adevarat ce ne-a unit pe veci, ce a facut posibil aparitia acestui sentiment ce ne-a unit si ce a trezit atitea emotii incomparabile, atita fericire.
Si as vrea sa pastrez acum doar aceasta fericire de a te fi revazut si de a te fi iubit atit de mult... Dar, nu imi reuseste, caci inca te mai iubesc. Iar tu?.. Ma doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poti adauga un comentariu aici